Salaii din groapa de gunoi
Text: Petre German
Probabil singura satisfactie legata de lipsa totala a zapazii, in conditiile schimbarilor climatice din ultimii ani este continuitatea sezonului de pescuit. Si cum toamna tarzie si primele luni de primavara sunt perioadele preferate de pescuit la salau, sezonul de iarna 2006-2007 ne-a gasit in mod constant, dar ce-i drept foarte rar in echipa completa, pe lacurile din preajma Bucurestiului.
Fara indoiala capturile sezonului de iarna sunt una bucata Toyota Hilux la Mishu (in care incap 5 oameni, 5 barci, 5 motoare, 5 baterii, 5 tuburi cu lansete si 5 genti cu scule) si una bucata salau de 10,5 Kg la unchiu' Anghelina (in care cred ca, daca ne straduiam putin, incapeam la fel de bine aceeasi 5 oameni cu tot arsenalul).
Dar cum despre masini sunt destui care scriu, iar despre salaul-record cu pricina v-a povestit chiar vedeta insasi...
Pentru un strain care ne priveste “in actiune” este greu de crezut faptul ca pescuim atat de des impreuna - cinci pescari, cinci stiluri aproape complet diferite. Cateodata nici eu nu inteleg cum am ajuns sa pescuim atat de diferit, de parca n-am fi pescuit- in ultimii patru ani- aproape numai impreuna. Cu siguranta fiecare si-a insusist un stil care sa se muleze pe personalitatea sa.
Eugen pescuieste de multe ori foarte aproape de stilul "mort-maniee" (foarte straniu, pentru ca nu a pescuit niciodata la “baboi”), cu miscari mai lente, alternate insa cu miscari foarte rapide si foarte accentuate in plan vertical. Misu misca foarte putin lanseta, el de multe ori "taraie" pur si simplu nalucile pe fundul apei, nici macar cand trage pestele nu reactioneaza.
Bogdan este probabil cel mai dezordonat (ma intreb daca asta are legatura cu dozele pe care le are mereu cu el in barca), este destul de greu sa-i caracterizezi stilul de pescuit - miscari bruste si dezordonate.
Cristi are de asemenea, un stil de pescuit foarte "rapid", dar mult mai ordonat; iar pe mine nu m-am vazut pescuind, dar cred ca ma situez undeva intre Mishu si stilul asta mai "zbuciumat".
Bineinteles ca fiecare isi adapteaza sau isi schimba stilul de la o partida la alta sau chiar de la o ora la alta in functie de modul de hranire al pestilor. Cel mai important este insa faptul ca, fiecare in felul lui, a ajuns sa aiba rezultate bune sau chiar foarte bune, si aici cred ca este cheia pescuitului la naluci: sa-ti creezi un stil propriu, in armonie cu personalitatea ta si sa incerci sa ti-l perfectionezi continuu, sa nu iti inchipui niciodata ca stii totul.
E duminica si mergem iar pe Valea Argovei, desi probabil o sa fie foarte multa lume care cauta salaul de 10 jumate eliberat de Cristi. In dimineata asta se intampla si ceva foarte neobisnuit - Mishu nu greseste drumul, isi aduce aminte la timp ca trebuie sa schimbam masina. O fi un semn bun sau rau???
In fine, ajungem pe locul cu pricina, si exact cum intuisem, vreo 7 sau 8 barci inchid practic zona,
daca mai intram si noi cu 5 barci chiar ca nu mai avem unde sa pescuim, trebuie sa mergem sa cautam alte locuri. Cand platesti o taxa destul de piperata este frustrant sa pescuiesti asa, dar din pacate alta varianta nu avem.
Cand cauti locuri noi, trebuie sa tii cont de cateva chestiuni simple, pe care orice pescar de rapitor le cunoaste- sa cauti agataturi, obstacole, variatii bruste de adancime...etc. Problema survine in momentul in care gasesti acest loc, cat trebuie sa insisti, cat de des trebuie sa schimbi naluca, firul si agrafa.
Dupa doua ore de cautari gasesc un loc cu multe obstacole- dupa cate imi dau seama este un loc cu multe gunoaie. Probabil o fosta groapa de gunoi dinaintea construirii barajului. Exista si niste denivelari foarte accentuate, locul este extrem de promitator.
De la primele lanseuri simt ca pestii sunt si ei prezenti- socuri scurte dar foarte puternice in fir imi demonstreaza prezenta lor. Nu imi dau insa seama daca imi ataca naluca sau doar imi ating firul, este posibil sa fie salai, este posibil in egala masura sa fie ciprinide. Schimb naluca la 10-15 lanseuri. De obicei nu fac asta, cei patru colegi ma critica adeseori ca insist foarte mult cu aceeasi naluca. De multe ori se intampla sa pescuiesc o zi intreaga cu o singura lingura. Incerc naluci soft, cu vibratii foarte discrete alternativ cu cicade, naluci cu vibratii foarte puternice. La un moment dat am un atac clar, la un supershad rainbow, cred ca este prima data cand dau cu culoarea asta, dar a fost atat de rapid si de puternic incat am reactionat tarziu, dupa ce socul ajunsese in lanseta. Oricum, acesta este semnalul ca trebuie sa insist si dupa alte cateva lanseuri, un atac decis "pe cadere", la un turbo shad de la bass assasin, chartreuse si reusesc sa prind si primul salau. In apreciez undeva intre 3 si 4 kg si pescuiesc mai departe.
Din pacate locul este foarte aproape de mal, si niste pescari din apropiere, alertati de drilul meu cu primul salau, si ajutati de costumele de neopren vin si incepem sa pescuim toti la un loc. Nu reusesc sa ma mai concentrez la pescuit - trebuie sa fiu tot timpul atent unde lanseaza ei. E timpul sa caut alte gropi, alte agataturi... cei care cunosc bine lacul spun ca sunt foarte multe locuri bune. Din pacate, din cauza vantului foarte puternic, este greu sa controlez firul foarte bine si pot sa fiu inselat in ceea ce priveste variatiile de adancime. Dupa inca vreo doua-trei ore de cautari gasesc - in sfarsit, un alt loc cu agataturi De data asta imi pare ca este cocioc. Exact dupa ce ma ancorez inr-o pozitie favorabila fata de locul cu pricina, primesc un telefon de la mishu ca ar cam trebui sa iesim. Ii spun ca mai vreau sa pescuiesc macar 15 minute si incep ca turbat. Disperarea ca se apropie o noua zi de luni "imi da aripi". Se simt pestii...
La al treilea sau al patrulea lanseu, cu un slider bass grub pearl, simt un atac foarte slab, de data asta pe tractiune. Intep scurt si al doilea salau, cu foarte putin mai mic decat primul poposeste in barca.
Imi strang sculele, ies la mal,unde cei patru deja isi strangeau barcile; Eugen imi face cateva poze, ii cantaresc -4, respectiv 3,8 kg.
"Voi ce-ati facut?"
