Un salau de nota 10 si jumatate
Text: Cristi Anghelina
Nu stiu daca este important sau nu, insa am sa incerc sa leg intamplarea de evenimentele din ziua respectiva. Asta pentru ca, cu cat ma gandesc mai mult la momentele acelea, cu atat imi dau seama ca parca asa trebuia sa se intample.
Dupa ce a trebuit sa ne-ntoarcem din drum, pentru ca abia cand echipa a ajuns in fata blocului la mine Mishu si-a dat seama ca a incurcat masinile si tot echipamentul lui se afla in Toyota, apoi un drum intesat de discutii aprige legate de situatia pescaritului la spinn de la noi, am oprit la magazin in Valea Argovei pentru aprovizionare.
Cred ca am intrat pe balta pe la ora 10,00. Patru barcaze echipate corespunzator cu motoare electrice, unul si cu sonar, au pornit unul dupa altul care-ncotro.
Impreuna cu Eugen am atacat insula. Avusesem cateva partide cu bucati sanatoase acolo si am zis ca n-ar fi rau sa mai incercam, desi stiam ca va fi greu sa-i pacalim in perioada asta, cand se pregatesc sa depuna. Ceilalti s-au razletit prin golf incercand sa dea de locurile cu agataturi. N-am rezistat prea mult in larg. Lipsa celui mai mic semn ca salaii ar fi prin zona dar mai ales vantul puternic ne-au determinat sa parasim locul si am hotarat sa batem aiurea balta. Nimic interesant asa ca am pus motoarele pe maxim si fuga catre golf. Stiam ca locul este mai ferit si mai stiam de la prietul nostru Ghio ca acolo a prins o gramada de bucati pe la 2 kile.
Omul cu sonarul prinsese o bucata frumusica la putin timp dupa ce am ajuns noi. A prins si Petre unul onorabil, apoi iarasi omul cu sonarul unul ceva mai imbracat, io unul si gata. Pauza! Nu m-a interesat cu ce dadeau ei, tocmai primisem niste assassini si am zis sa-i incerc. Si acum cred ca in zona erau adunati salaii, insa nu reuseam deloc sa-i facem sa muste. Aproape la fiecare lanseu pe o anumita directie, si numai pe acea directie, chiar inainte sa cada jigul de pe prag, simteam ceva ciudat. Am intepat de cateva ori mai aprig insa nimic. Cel pe care l-am prins a dat in scurt, la cativa metri de barca, in momentul in care am ridicat incet jigul din agatatura. Prima senzatie a fost ca se intampla ceva “necurat” acolo, am ridicat incet si bum! Mishu a renuntat primul, s-a indreptat usurel catre un loc aflat chiar in zona de intrare unde data trecuta a prins un somotel pe la 3 kg si cativa salaiasi frumosi. El sau Bogdan? Parca Bogdan!
Omul cu sonarul s-a tot lasat pe vant, s-a intors in primul loc si in momentul in care Eugen ridica ancora a strigat catre el ca sa vina acolo ca vede pe sonar o multime de pesti pe fund. Eugen s-a dus, a stat ceva vreme, nici un rezultat. In tot timpul asta imi trecea mereu prin minte sa ma duc iarasi catre insula. Iesise soarele, vantul numai bun, cu o saptamana inainte a tras excelent cand a iesit soarele. Desi simteam din cand in cand tot felul de “ciudatenii” pe fundul apei n-am mai avut nici o muscatura, asa ca dupa ce Eugen a intins-o catre insula urmat la scurt timp de omul cu sonar, m-am hotarat sa ma mut. Parca-mi venea sa ma duc si eu incolo, dar era cam tarziu si mi-am zis ca pierd prea mult timp pe drum. Fara mari sperante si cam fara chef am incercat vreo doua locuri, agataturi peste tot, gropi, praguri, platou, ideal! Nimic. M-am intors in locul in care prinsesem, n-am nimerit cum trebuie, prea aproape e prag, am insistat totusi, iarasi nimic. Apoi am plecat oarecum la intamplare cam catre zona in care dadusera Eugen si omul cu sonar. Petre s-a invartit si el prin zona, am schimbat cateva vorbe, apoi s-a culcusit frumos in barca si cred ca a adormit nitel.
Cunosteam oarecum zona cu pricina. Cu ceva vreme in urma, cand am inceput noi sa batem mai serios balta, erau plantate doua sticle ca semn si era mai usor sa te orientezi. Au disparut intre timp. Important era sa dai de agatatura. In toamna cand erau mai active salaii atacau si aiurea, insa pe masura ce s-a racit i-am gasit mai mult in zone cu agataturi.
Nu m-am asezat chiar pe pozitia cunoscuta ci ceva mai in dreapta, cam in locul spre care lansam de obicei din directie opusa Am rasucit imaginea in minte si mi-am stabilit zona catre care ar trebui sa dau de agatatura. Dupa cateva lanseuri in diagonala catre mal am schimbat planul si am lansat paralel. Recuperam incet, mai degraba tarata, sa simt cat pot de bine conformatia fundului. Stroftul multifilament de culoare galbena si varga sensibila pe care mi-o mesterisem cu mana mea sunt “ochii mei subacvatici”. La un moment dat, cam pe la jumatatea lanseului, am simtit ca Sliderul se opinteste in ceva, am ridicat usor de tot, am simtit ca urc pe ceva si chiar in momentul in care aveam de gand sa las jigul pe fund am simtit muscatura. Ar fi frumos sa pot spune ca “atacul nu m-a surprins”, insa dupa atata amorteala si inactivitate toate frustrarile de peste zi s-au adunat in bratul drept si am intepat scurt. Nu mi-am dat seama cat de mare este pestele. A venit usor catre mine, a plecat catre dreapta cu carait de frana, apoi catre stanga, l-am ridicat usor, s-a pus pe-o parte si cand a fost in zona de atac l-am insfacat cu boga-ul pe care-l pregatisem intre timp. In momentul ala i-a sarit jigul din gura si a inceput sa se zbata. Asta a fost tot!
Celor care m-au intrebat dupa, cum fost Drill-ul, le-am spus ca a durat cam 15-20 de secunde, dar n-a fost chiar asa. Probabil ca incarcatura emotionala a fost foarte mare pentru ca abia dupa ce l-am cantarit am realizat ce isprava am facut.
Cand a ajuns langa mine si a vazut pestele Mishu a inceput sa ma-njure prieteneste, a continuat cu asta plus ceva ptiu-ptiu-uri sa nu fie cu deochi, si-a sunat un prieten, doi sa se descarce, a incalzit atmosfera pe toata perioada sedintei foto si a eliberarii, ma mai “admonesteza” si-acum.
N-am urmarit niciodata sa prind pestele cel mare si nici nu pot da sfaturi savante despre ce ar trebui sa faci pentru asta. Trebuie sa respecti niste reguli oarecum simple pe care orice pescar cu ceva experienta le cunoaste. Poate ca a fost o intamplare, poate ca nu. Sunt sigur insa ca nu as fi avut ce povesti daca nu m-as fi dus la pescuit. Si mai stiu ca pescuitul la rapitor are viitor!
